Pe parcursul primei săptămâni a Sfântului și Marelui Post, Biserica ne-a chemat la un început sfânt – un început al pocăinței, al întoarcerii lăuntrice și al regăsirii comuniunii cu Dumnezeu. A fost o săptămână de adâncă cercetare de sine, marcată de slujbe de o frumusețe și profunzime aparte, care au deschis drumul către Înviere prin taina lacrimilor și a smereniei.

În fiecare seară, în cadrul Pavecerniței Mari, s-a citit Canonul cel Mare al Sfântul Andrei Criteanul – capodoperă a literaturii imnografice și adevărat strigăt al sufletului către Dumnezeu. Cuvintele sale ne-au pătruns inimile și ne-au așezat înaintea propriei conștiințe:

„De unde voi începe a-mi plânge păcatele mele cele ticăloase? Ce început voi pune, Hristoase, tânguirii de acum?”

Acest început al pocăinței nu a fost unul al deznădejdii, ci al nădejdii. Canonul ne-a reamintit că, oricât de departe am fi căzut, întoarcerea este posibilă, iar mila lui Dumnezeu este mai mare decât orice păcat.

În această săptămână s-a săvârșit și Liturghia Darurilor mai înainte sfințite, rânduită pentru a întări duhovnicește pe credincioși în zilele de post aspru. În liniștea și sobrietatea ei, această slujbă ne-a oferit posibilitatea de a ne împărtăși cu Trupul și Sângele Domnului, primind putere în nevoința postului și luminare în lupta cu patimile.

Întregul duh al acestei perioade s-a concentrat în rugăciunea Sfântul Efrem Sirul, rostită cu metanii și cu inimă zdrobită:
„Doamne și Stăpânul vieții mele, duhul trândăviei, al grijii de multe, al iubirii de stăpânire și al grăirii în deșert nu mi-l da mie. Iar duhul curăției, al gândului smerit, al răbdării și al dragostei dăruiește-l mie, slugii Tale. Așa, Doamne, Împărate, dăruiește-mi ca să-mi văd greșelile mele și să nu osândesc pe fratele meu, că binecuvântat ești în vecii vecilor. Amin.”

Prima săptămână a fost un timp al tăcerii, al adâncirii și al hotărârii de a începe din nou. A fost o chemare a lui Hristos către fiecare dintre noi: să lăsăm nepăsarea, să ne curățim inima prin spovedanie, să sporim în rugăciune și milostenie și să pășim cu credință pe calea pocăinței.

Cu recunoștință pentru aceste zile binecuvântate, pășim mai departe în drumul Postului, cu nădejdea și dorința de a trăi tot mai adânc bucuria pregătirii pentru lumina Sfintelor Paști.