”ARUNCĂ SPRE DOMNUL GRIJA TA ȘI EL TE VA HRĂNI …” (Ps. 54,23)

Preacuvioși și Preacucernici Părinți, iubiți credincioși,

Hristos a înviat!

Dăm slavă Bunului Dumnezeu că ne-a învrednicit să ajungem cu pace la cea mai mare sărbătoare a creștinătății: Învierea Domnului, care ne umple inimile de bucurie sfântă. La Utrenia din această noapte am cântat: „Astăzi toate s-au umplut de bucurie: și cerul și pământul și cele dedesubt, căci a înviat Hristos, bucuria cea veșnică”! Primele cuvinte adresate de Mântuitorul Hristos, după învierea Sa, femeilor mironosițe au fost: „Bucurați-vă”, iar apostolilor: „Pace vouă”. După răstignirea Domnului pe crucea Golgotei, apostolii s-au închis de frică într-o casă din Ierusalim. Aici a intrat Iisus prin ușile încuiate, a stat în mijlocul lor și le-a zis „Pace vouă”, arătându-le mâinile și coasta Sa, străpunse de cuie și de suliță. „Deci s-au bucurat ucenicii văzând pe Domnul” (Ioan 21,20-21)!
Pacea și bucuria sunt cele mai prețioase daruri care vin numai de la Mântuitorul Hristos în inimile celor ce cred în Învierea Sa. Deja înainte de răstignire, despărțindu-Se de ucenicii Săi, Mântuitorul le-a zis: „Pacea Mea vă las vouă, pacea Mea vă dau vouă, nu precum dă lumea vă dau Eu. Să nu se tulbure inima voastră, nici să se înfricoșeze” (Ioan 14,27).
Pacea înseamnă împăcare și iubire: pace cu Dumnezeu, pace cu semenii și, mai ales, pace în suflet, care izvorăște din conștiința iertării păcatelor prin Sfânta Taină a Spovedaniei. Cu toții simțim că, după fiecare spovedanie, suntem mai ușurați, împăcați cu Dumnezeu și împăcați unii cu alții. Dar pentru ca să păstrăm mereu pacea în suflet, nu trebuie să ne tulburăm în necazurile și greutățile prin care trecem zi de zi, oricât de grele ar fi, ci să le punem pe seama păcatelor noastre și să ne înmulțim rugăciunea. Să zicem: „Doamne Tu știi necazul și suferința mea. Eu sufăr pentru păcatele mele, iartă-mă și nu mă lăsa să mă tulbur, căci tulburându-mă nu fac decât să-mi sporesc durerea”.
Mai cu seamă grijile vieții ne tulbură sufletul. Mântuitorul însă ne îndeamnă: „Nu vă îngrijorați de ce veți mânca sau cu ce vă veți îmbrăca… nu vă îngrijorați de ziua de mâine, ci căutați mai întâi Împărăția lui Dumnezeu și dreptatea Lui și toate celelalte se vor adăuga vouă” (Matei 6,25.33-34). În legătură cu grijile vieții să ascultăm ce zice Sfântul Nicolae Velimirovici: „Griji, griji și numai griji. Priviți la oameni și de-ndată vă va fi limpede de unde vin atâtea griji. Oamenii cu credință au griji mici, însă cei fără credință au griji mari; căci oamenii care simt prezența lui Dumnezeu în viața lor au nădejde în Dumnezeu, se roagă lui Dumnezeu și trec toate greutățile și grijile lor cu ajutorul Celui Atotputenic.
„Aruncă spre Domnul grija ta și El te va hrăni”, zice Psalmistul (Psalm 54, 25). Priviți, frații mei, și vedeți: singurii oameni care se bucură cu adevărat de viață sunt cei ce au primit această poruncă a lui Hristos: „Aruncă spre Domnul grija ta…” și trăiesc potrivit ei. Însă acei oameni care se căznesc să facă toate lucrurile, să-și asigure toate mijloacele, să ajungă pe toate căile, să-și împlinească planurile și dorințele lor fără ajutorul lui Dumnezeu, sunt măcinați de griji. Zidesc, dar o mână nevăzută năruie. Adună, dar un vânt nevăzut risipește. Aleargă, dar un făcător de minuni le lungește tot mai mult drumul ca să nu ajungă la ținta și țelul lor. Din această pricină, cei fără credință se consumă; îmbătrânesc înainte de vreme, slăbesc, obosesc, își pierd nervii, își tocesc inima, își istovesc mintea, își slăbesc voința. Dacă-i întrebați de ce sunt așa, veți primi un răspuns cu totul contemporan: „De la griji, de la prea multe griji; grijile m-au distrus!”.

Așadar pace și mulțumire în suflet au numai cei ce nu-și fac griji de prisos, căci zice Domnul: „Nu vă îngrijorați de ziua de mâine, căci ziua de mâine se va îngriji de ale sale; ajunge zilei greutatea ei” (Matei 6,34). Pace și mulțumire în suflet au numai cei ce se opresc de la a face rău, cei ce nu se tulbură în necazuri și greutăți, ci își pun toată nădejdea în Dumnezeu, așteptând ajutorul Lui. Sfântul Apostol Petru spune : „Cel ce voiește viața și să vadă zile bune, să-și oprească limba de la rău și buzele sale să nu grăiască vicleșug. Să se ferească de rău și să facă bine; să caute pacea și s-o urmeze. Căci ochii Domului sunt peste cei drepți și urechile Lui spre rugăciunile lor, iar fața Domnului este împotriva celor ce fac rele” (I Petru 3,10-12). Acestea sunt îndemnuri dumnezeiești pe care ar trebui să le înscriem pe tablele inimilor noastre, spre a ne aduce mereu aminte de ele și a le urma.

Iubiți credincioși,
„Aruncă spre Domnul grija ta și El te va hrăni; nu va da în veac clătinare dreptului” (Ps 54,23). Grija noastră cea dintâi și de fapt singura grijă reală este aceea de a-i bineplăcea lui Dumnezeu „de la Care vine toată darea cea bună și tot darul desăvârșit” (Iacov 1,17). Toate celelalte griji sunt trecătoare. Oricât de importante și legitime ne-ar părea grija pentru a asigura copiilor un viitor bun, străduința după un trai decent pentru vremurile bătrâneților sau dorința de cunoaștere, de înțelepciune, toate aceste griji, dacă nu le punem mereu înaintea lui Dumnezeu în rugăciune și dacă nu lucrăm totul spre slava lui Dumnezeu, se dovedesc până la urmă a fi deșertăciune și alergare după vânt, alergare în zadar.

Dăm slavă lui Dumnezeu că în acest an toți creștinii serbează Învierea Domnului în aceeași zi. De aceea mulți ați putut pleca în țară ca să petreceți Sfintele Paști acasă, alături de familiile voastre. Câtă bucurie să fii împreună cu părinții, frații și surorile rămași acasă!

Vă îndemn pe toți să nu uitați de cei singuri, de cei orfani, de săraci și de tot sufletul necăjit. Milostenia e o mare binecuvântare nu numai pentru cei care primesc, ci și pentru cei care dăruiesc. Însă pe lângă darurile de ordin material, o mare milostenie este aceea de a dărui din timpul nostru
celor din jur, înmulțind dragostea și împărtășind celor din jur pacea, în acest timp al dezbinării.
Vă rog să nu uitați de proiectele sociale ale parohiilor noastre și, mai ales, de programul filantropic al Mitropoliei „Burse pentru copii săraci din Moldova” (Rumänische Orthodoxe Metropolie (KdöR) - IBAN: DE 47 7509 0300 0401 1678 04 - BIC: GENODEF1M05 - Zweck/Scop: „Spende für arme Kinder in Moldau”/”Donaţie pentru copiii din Moldova”), prin care primesc lunar sprijinul nostru 850 de copii din județele Vaslui și Botoșani.

Așa cum Mântuitorul Iisus Hristos le spunea odinioară ucenicilor Săi: „Pacea Mea vă las vouă”, vă transmit și eu gândul meu de pace și de bucurie. Vă îmbrățișez pe toți cu îmbrățișare părintească și vă urez să aveți Sărbători pline de bucurie.

Hristos a înviat! Adevărat a înviat!

Al vostru părinte duhovnicesc și rugător pentru toți,

Mitropolitul Serafim